"Bartok? Pfff, un fleac!"

     O bucurie nespusa am avut astazi, cand printr-o pura intamplare am intalnit un vechi si bun prieten, dirijorul Cristian Lupes. Eu cu un curs la Bacau, el cu un concert alaturi de Filarmonica "Mihail Jora", dam nas-in-nas in holul hotelului. Stabilim sa ne vedem inainte de concert, eu (din fericire) aveam aparatul la mine. De mult l-am "amenintat" pe Cristi ca il voi vedea dirijand, iar acum iata ca soarta a facut sa ne reintalnim: mari regrete as fi avut daca as fi ratat ocazia...Pe drumul catre Ateneu, mi se destainuie: are emotii, a repetat Bartok cu orchestra doar trei zile, si parca ar fi vrut mai mult timp...
     Concertul a inceput cu Uvertura "Ruinele Atenei" de Ludwig van Beethoven, pentru incalzire...pentru ca a urmat "la piece de resistance": Concertul nr.2 pentru vioara si orchestra, de Bela Bartok, unde solist a fost Antal Zalai, laureat al  Concursului International "George Enescu" editia 2011. Cred ca au fost treizeci - patruzeci si cinci de minute (greu de precizat) in care de pe scena s-a scurs in sala o energie fantastica; orchestra fremata, alternand momente suave cu unele pline de forta, atenta la dirijorul care parea parca intrat in transa, concetrat la maxim, atent la fiecare instrument in parte, gestionand cu finete intregul, iar solistul interpretand exemplar la vioara Stradivarius care suna parca din alta lume...Micile pauze intre parti, mi-au parut menite atat orchestrei, cat si publicului - Bartok nu este dificil doar sa il interpretezi, ci si sa il asculti, sa il intelegi, sau macar sa incerci sa il intelegi...Seara s-a incheiat cu "Simfonia in re minor" de Cesar Franck, ce mi-a parut parca "eliberarea" intregii tensiuni si concentrari acumulate in momentul anterior, interpretata cu o fericire transmisa si publicului; puteai auzi, dupa concert, publicul fredonand spre iesire tema simfoniei...
     O seara minunata, poate si prin imprevizibilul ei, pe care este putin probabil sa o uit. Prietenul din copilarie, acum "maestru", isi merita fiecare litera din acest apelativ. Sunt sigur ca, asa cum am spus si in titlul postarii, Cristian Lupes va ajunge, intrebat fiind cat de dificil i se pare sa dirijeze un concert al compozitorului ungur, sa raspunda zambind: "Bartok? Pfff, un fleac!"
     Bravo, Cristi!