Undeva pe la inceputul anilor '80. In bucatarie, langa chiuveta, un bustean capata din ce in ce mai mult o forma organica, cu fiecare sesiune de sculptat a tatalui meu, seara dupa serviciu sau la sfarsit de saptamana. Cand avea timp. Vedeam cum capata contur, descifram linia soldului, a taliei, si, usor stanjenit dar extrem de interesat, sanii. Vedeam cum lemnul brut se trasforma, cum se "nastea" un tors de femeie...
Intr-una din zile, curios, m-am asezat pe scaunelul de lemn de langa torsul aproape finalizat, am luat o pila si am inceput sa pilesc lemnul. Vedeam cum rumegusul se desprinde in bucatele mici, rostogolindu-mi-se pe maini. Traiam o emotie speciala. Faceam ce facea si tata. Sau incercam. Nu m-am jucat mult de-a sculptorul, insa suficient. Cand a vazut, nu m-a certat prea tare, insa a fost nevoit sa il faca si pe celalalt mai mic...
"Tors" - sculptura de Stefan Neagu (sn.)
