L-am vazut mereu cu coada ochiului, trecand pe langa Marasesti, impunator, gandind "data viitoare opresc si il vizitez...". Nu am apucat pana acum. Unii au fost facuti pionieri aici. Auzeam povesti, cum ca sunt armuri, cripte unde sunt stivuite craniile celor ce si-au pierdut viata pe aceste locuri in Primul Razboi Mondial... Dintr-o carte a lui Dan Puric am aflat de o camasa alba, cu o gaura inconjurata de sange, imagine ce l-a facut sa nu mai fuga din tara...
Iata ca am ajuns sa il vad. Din nefericire el in renovare, si eu limitat de timp.
Nu am vazut armurile, craniile sau camasa, insa linstea, linistea care s-a lasat dupa ce au iesit vizitatorii (eu ramanand in urma sa surprind cateva imagini), m-a facut sa ma gandesc la toti cei 5073 de soldati si ofiteri, ale caror nume sunt scrise pe peretii criptelor...Sacrificiul, nu pentru sine, ci pentru ceilalti. Patriotismul, cuvant prea usor folosit acum, aici isi gaseste pe buna dreptate sensul.
De aici ar trebui sa invatam cu totii ce inseamna cu adevarat ONOAREA.
Great series with very good pictures!
ReplyDeleteThank you!
Delete