Saturday, November 23, 2013

Tors

      Undeva pe la inceputul anilor '80. In bucatarie, langa chiuveta, un bustean capata din ce in ce mai mult o forma organica, cu fiecare sesiune de sculptat a tatalui meu, seara dupa serviciu sau la sfarsit de saptamana. Cand avea timp. Vedeam cum capata contur, descifram linia soldului, a taliei, si, usor stanjenit dar extrem de interesat, sanii. Vedeam cum lemnul brut se trasforma, cum se "nastea" un tors de femeie...
     Intr-una din zile, curios, m-am asezat pe scaunelul de lemn de langa torsul aproape finalizat, am luat o pila si am inceput sa pilesc lemnul. Vedeam cum rumegusul se desprinde in bucatele mici, rostogolindu-mi-se pe maini. Traiam o emotie speciala. Faceam ce facea si tata. Sau incercam. Nu m-am jucat mult de-a sculptorul, insa suficient. Cand a vazut,  nu m-a certat prea tare, insa a fost nevoit sa il faca si pe celalalt mai mic...

"Tors"  - sculptura de Stefan Neagu (sn.)












Thursday, November 21, 2013

O mare onoare, cu usor gust amarui

     La inceputul acestui an am realizat un proiect fotografic, "Viziuni urbane", in care am incercat sa redau in propria interpretare situri culturale din orasul natal, Onesti. Una dintre fotografii, realizata prin procedeul expunerii multiple, reproduce mozaicul din sala de gimnastica, un perete de 200mp, 500.000 de piese, cioplite manual si aplicate de maestrul Constantin Berdila,  infatisandu-i pe Nadia Comaneci si pe Dan Grecu.
     Un mozaic cu o incarcatura emotionala fantastica si o istorie zbuciumata (va recomand sa cititi reportajul lui Gabriel Berceanu pe site-ul gsp.ro ). Fotografia a fost reprodusa in serie limitata, un print a ajuns (spre marea mea onoare) prin amabilitatea prof. univ. Vlad Ciobanu in posesia doamnei Berdila, maestrul stingandu-se din viata in toamna anului trecut, un alt print a participat alaturi de intreaga colectie la o licitatie in scopuri caritabile organizata de catre Rotary Club Onesti, si inca un print, de asemenea alaturi restul colectiei, a fost donat Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti" din Onesti, ca semn al recunostintei pentru efervescenta culturala pe care o insufla acestui mic oras.
     Am fost onorat, din nou, sa aflu ca acest din urma print  ii va fi daruit Nadiei Comaneci in cadrul celei de-a 40-a aniversare a CSM Onesti. Mi-as fi dorit sa-i fi putut darui personal tabloul, insa voi fi nevoit sa ma multumesc cu cele cateva cuvinte scrise pe spatele fotografiei,
                                                            
                                                       Cu deosebita admiratie,
                                                                                Stefan Neagu.



Monday, November 11, 2013

Poveste trista cu gust bun

Motto: "I want my food dead. Not sick, not dying, dead."  Oscar Wilde
     Imi place puiul. E o carne slaba. Nu cade greu, oricat ai manca. Cand sora-mea avea hepatita, maica-mea ii facea gratar de pui cu salata de sfecla rosie.
     Gaina e si mai si. Cine nu recunoaste e ipocrit. O gaina de tara, crescuta cu graunte nu cu prafuri, fiarta bine, face dintr-o ciorba banala una pe cinste. De unde si expresia pe care nu o repet, pentru ca o stim cu totii.
     Insa nu ne place sa vedem ce a fost gaina aceea inainte sa o vedem in farfurie. Din mila, de scarba, sau de altceva. Mai bine ne multumim sa o vedem  bucatele in oala de ciorba. Sau pe o tava.