Cred ca sunt douazeci de ani de la povestea asta...Poate mai multi, poate memoria imi joaca feste, desi imi place sa ma laud cu o memorie de elefant. Cea de lunga durata, ca de multe ori uit unde mi-am pus cheile.
Dar sa revin. In copilarie, intr-o vacanta de vara, am mers la bunicii mei din partea tatalui, intr-un sat din Buzau. De acolo mi-au ramas in minte cismeaua de la poalele dealului, magazia cu sculele aranjate parca la marele fix de bunicul meu, ciresul din gradina unde, catarati si infulecand cirese pietroase pana la refuz, varu-meu imi povestea una din partile de la "Razboiul Stelelor"pe care eu inca nu o vazusem ( deh, la Brasov filmele ajungeau mai repede decat la Onesti, unde saptamani la rand rula doar "Un gentleman in Vestul Salbatic"),si....SCOICA...
Ajunsi la Cislau, taica-meu gaseste in magazia lui bunica-meu un bustean mare, scapat de la taiere, inalt de vreo jumatate de metru si gros de vreo treizeci. Cu toate sculele lui bunicu sub nas, incuie usa frumusel si se pune pe treaba. Noi , curiosi, "Ce faci acolo?". Elanul iscoditor era taiat din radacini cu un sec "Vedeti cand termin." Am tot incercat noi sa ne dam seama ce face, uitandu-ne pe geamul prafuit al magaziei, insa mare lucru nu vedeam; doar boca-boca, si din cand in cand cum busteanul isi schimba forma...
Dupa cateva zile, treaba era gata. Tin minte si acum ce impact a avut asupra mea transformarea acelei bucati inerte de lemn in ceva atat de fragil, cu forme atat de curate, cursive, cum este o scoica. Ba mai mult, si cu o perla...
A doua zi am luat si eu o bucatica de lemn, si cu un cutitas am inceput sa tot cioplesc in el. Pana m-am taiat...
"Scoica" - sculptura in lemn de Stefan Neagu (sn.)
Dar sa revin. In copilarie, intr-o vacanta de vara, am mers la bunicii mei din partea tatalui, intr-un sat din Buzau. De acolo mi-au ramas in minte cismeaua de la poalele dealului, magazia cu sculele aranjate parca la marele fix de bunicul meu, ciresul din gradina unde, catarati si infulecand cirese pietroase pana la refuz, varu-meu imi povestea una din partile de la "Razboiul Stelelor"pe care eu inca nu o vazusem ( deh, la Brasov filmele ajungeau mai repede decat la Onesti, unde saptamani la rand rula doar "Un gentleman in Vestul Salbatic"),si....SCOICA...
Ajunsi la Cislau, taica-meu gaseste in magazia lui bunica-meu un bustean mare, scapat de la taiere, inalt de vreo jumatate de metru si gros de vreo treizeci. Cu toate sculele lui bunicu sub nas, incuie usa frumusel si se pune pe treaba. Noi , curiosi, "Ce faci acolo?". Elanul iscoditor era taiat din radacini cu un sec "Vedeti cand termin." Am tot incercat noi sa ne dam seama ce face, uitandu-ne pe geamul prafuit al magaziei, insa mare lucru nu vedeam; doar boca-boca, si din cand in cand cum busteanul isi schimba forma...
Dupa cateva zile, treaba era gata. Tin minte si acum ce impact a avut asupra mea transformarea acelei bucati inerte de lemn in ceva atat de fragil, cu forme atat de curate, cursive, cum este o scoica. Ba mai mult, si cu o perla...
A doua zi am luat si eu o bucatica de lemn, si cu un cutitas am inceput sa tot cioplesc in el. Pana m-am taiat...
"Scoica" - sculptura in lemn de Stefan Neagu (sn.)
