Forestiera

The Red Bucket

Brindusa

Podul trenului

    " Un motiv de mandrie pentru onesteni este dat de faptul ca peste raul Trotus, la Onesti a fost construit primul pod metalic dublu (feroviar si rutier) din Romania, el fiind opera lui Anghel Saligny, o mare personalitate a ingineriei romanesti. “Podul Alb”, asa cum este cunoscut de catre onesteni, implineste in acest an venerabila varsta de 130 de ani, fiind o constructie aratoasa, eleganta, functionala dar si durabila. Despre acest pod, publicistul bacauan Petru Done a notat: “A rezistat la toate cutremurele si la toate viiturile care s-au abatut asupra zonei dar a intrat si in modernizare la inceputul acestui secol. In primul Razboi Mondial, podul de la Onesti a reprezentat un punct strategic pentru trupele austro-ungare si germane, care incercau sa ocupe Romania. La fel si in cel de-al doilea Razboi Mondial, podul servind retragerii spre Ardeal a trupelor germane, urmarite de armata sovietica si cea romana”. Atunci cand imbatranesc, podurile raman in memoria inginerilor dar si a natiunii, prilej pentru care vom aminti mai multe lucruri despre inginerul Anghel Saligny, care si-a pus in joc priceperea si originalitatea pentru realizarea mai multor lucruri deosebite ce inglobeaza stiinta si arta si fac ca sa fim mandri pentru toate realizarile si implinirile sale.
      Alfred Rudolf de Saligny (tatal viitorului inginer), a avut sansa de a asculta in Prusia povestirile lui Mihail Kogalniceanu despre Moldova. Ioan Ghica i-a propus lui Alfred Rudolf sa vina in Moldova, pentru a fi profesorul de franceza al copiilor sai, lucru pe care l-a acceptat cu placere. El s-a instalat la Focsani, unde a infiintat un pension pentru copii. La putina vreme s-a casatorit cu o poloneza. Primul copil a lui Alfred Rudolf s-a nascut in anul 1853 primind numele de Alfons (devenit un chimist recunoscut, cu studii la Berlin). In luna mai 1854 Alfred Saligny fiind in trecere cu familia prin satul Serbanesti (langa Tecuci), in timpul unor ploi torentiale ce au tinut mai multe zile, s-au instalat la un han. Acolo sotia sa l-a nascut pe Anghel Saligny (savantul de renume mondial de mai tarziu). El si-a facut studiile ingineresti in Germania si in septembrie 1876, acolo se casatoreste cu Tereza Kohna (ce i-a fost o tovarasa nedespartita pentru toata viata). La Universitatea din Berlin Anghel Saligny a fost atras de astronomie. La Scoala Tehnica Superioara din Charlottenburg a urmat studii ingineresti iar apoi a lucrat un timp ca inginer la lucrarile hidraulice in nordul Prusiei si la constructia de cai ferate in Saxonia. A refuzat politicos sa ramana profesor la Politehnica din Dresda si s-a intors in tara. In scrisoarea de multumire adresata Politehnicii din Dresda, Anghel Saligny arata ca nu poate accepta acest post intrucat “desi familia mea s-a nascut din apele Loirei si pe urma a pribegit prin lume, noi am fost intotdeauna loiali, asa ca daca o tara ne-a dat azil si ne-a recunoscut drept fii ei, noi n-o putem trada”.
     Angajat ca “inginer ordinar, clasa a III-a”, a fost pus sa traseze aleile din lungul soselei Kiseleff din Bucuresti. Apoi a intrat la Serviciul de poduri si sosele si s-a ocupat de terminarea lucrarilor si podurilor la linia ferata Ploiesti - Predeal. Pe aceasta linie ferata a executat poduri ce in lungime insumeaza 1150 metri. In 1881 este trimis la constructia liniei ferate Adjud - Targu Ocna, fiind numit director al acestei linii in constructie. A proiectat si a luat parte la constructia podurilor de cale ferata de pe aceasta linie (consemnandu-se faptul ca au fost intampinate greutati la executia podurilor de peste Trotus de la Onesti si Urechesti). A lucrat si la podul dublu (de sosea si cale ferata) de la Cosmesti (de peste Siret, care are o lungime de 430 de metri). A proiectat Statia CFR Targu Ocna, inaugurata la 24 iunie 1884. Pana in anul 1899 Targu Ocna a fost “cap de linie” (aici gasindu-se magaziile ce preluau marfurile destinate localitatilor de pe Valea Trotusului - pana la Palanca), a caii ferate de la Adjud. Pe liniile de cale ferata Crasna - Husi si Leorda - Dorohoi a inlocuit viaductele costisitoare cu podete, deviind apele pe curba de nivel.
     Alegerea lui Anghel Saligny ca realizator al indraznetului proiect al podului de la Cernavoda, in anul 1887, cand el avea doar 34 de ani, ii aduce acestuia o mare sansa. Podul construit pe Dunare de Anghel Saligny are o deschidere de 190 metri si alte 4 deschideri de 140 metri,alaturi de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Acest pod se afla la o inaltime de 30 de metri de apele mari ale Dunarii, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Deschiderea centrala de 190 metri era cea mai mare din Europa continentala, la acea vreme. Costul total al tronsonului de linie ferata Fetesti - Cernavoda (cu includerea liniilor ferate si a statiilor construite), a fost de 35 milioane lei aur. Podul de la Cernavoda a avut inceperea lucrarilor de executie la 9 octombrie 1890, in prezenta Regelui Carol I, colectivul de proiectare si executie al podului fiind condus de ing. Anghel Saligny. La 26 septembrie 1895, podul a fost inaugurat in cadrul unei mari festivitati, la care a participat si Regele Carol I. Dupa ce s-a batut ultimul nit, de argint si s-a zidit hrisovul, a fost celebrata o slujba religioasa de sfintire iar un prim convoi de incercare a podului (format din 15 locomotive) a trecut pe pod cu o viteza de 60 km/ora. El a fost urmat de al doilea tren, rezervat oaspetilor, care a circulat cu o viteza de 80 km/ora. Trenul regal a strabatut podul in sunetul imnului national si a “valului” de salve de artilerie. In acest timp inginerul Anghel Saligny a stat sub pod intr-o salupa, alaturi de sefii echipelor de muncitori care au lucrat la executia podului de la Cernavoda. Fiecare invitat la inaugurare a primit o medalie comemorativa si o fotografie a podului. In memoria eroilor cazuti in Razboiul de Independenta din 1877-1878, intrarea pe podul acesta, care a fost cel mai lung pod din Europa, este “pazita” de monumentul a doi dorobanti. Pe “Arcul de triumf” al podului a fost si “stema Romaniei” (lucrata in bronz), dar aceasta a fost scoasa si distrusa pentru totdeauna. Proiectul elaborat de Anghel Saligny a adus ca inovatie in constructia de poduri sistemul nou de grinzi, cu console pentru suprastructura podului si folosirea otelului moale ca material de constructie pentru tabliere. Constructia acestui pod dovedea ca Romania era o forta economica importanta.iar implinirea a peste un secol de functionare neantrerupta arata ca realizarea sa a fost o adevarata opera de arta inginereasca. Si “cartea de istorie” are o pagina inchinata podului de la Cernavoda, mentionand: “Si azi ca si la sfarsitul veacului trecut, prima imagine a Donbrogei, pentru cei ce coboara pe drumul de fier dintre Fetesti si Cernavoda e podul dantelat in otel si strajuit de mandri dorobanti de bronz - opera ce lasa o coplesitoare impresie prin grandoarea si semnificatia ei istorica. Aceasta adevarata artera, prin care timp de decenii a pulsat o buna parte a economiei intregii tari, a fost conditia renasterii economice a Romaniei”. Mentionam ca la 1 decembrie 1889, inginerul Anghel Saligny impreuna cu colectivul din care au facut parte, printre altii, Nicolae Herjeu si Alexandru Badescu, a terminat forma finala a proiectului pentru podurile la Dunare de la Fetesti si Cernavoda. “Un adevarat secol de otel va fi secolul nostru; el a inceput cu cele mai gigantice constructii de fonta si le va sfarsi in otel”, arata intr-un memoriu tehnic inginerul Anghel Saligny. El a construit cele dintai silozuri de cereale din beton armat si elemente prefabricate, a faurit mari proiecte pentru amenajarea zonelor inundabile ale Dunarii si a realizat multe alte lucruri deosebite.
     Prof.univ.dr. Ioan Bulei, de la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, remarca: “Marele inginer Anghel Saligny nu agrea iesirea in fata si contactul cu lumea. Personalitatea sa nu este spectaculara, nu face gesturi de senzatie. Exemplul vietii lui este o munca necontenita si staruitoare, desfasurata tot timpul cu metoda si cu indaratnicia celui care cu tot dinadinsul vroia sa se bucure seara ca in acea zi a reusit sa faca intocmai ceea ce si-a propus”. Prof.univ.dr. Ioan Bulei a mai remarcat faptul ca “Anghel Saligny nu a fost inconjurat de prieteni, el avand tot timpul colaboratori. Prietenia cere timp…
     Un timp pe care Anghel Saligny nu l-a avut niciodata”. La 19 iunie 1925 cand “un roman intr-adevar mare si-a incetat deodata munca si viata” (dupa cum a declarat Ion I.C. Bratianu, prim-ministru al tarii, la trecerea in nefiinta a inginerului de renume international Anghel Saligny), o mare personalitate a Romaniei, matematicianul Gheorghe Titeica marturisea: “Inzestrat cu insusiri numeroase si alese, care rar se imbina in acelasi om, Anghel Saligny avea nu numai stiinta si tehnica superioara necesara constructiilor mari si indraznete dar si intelegerea larga a nevoilor economice ale tarii precum si o putere de munca extraordinara, pentru realizarea ideilor sale”."

Sursa text: Onesti Express, articolul "Anghel Saligny, constructor al „Podului Alb” din Onesti"  din 28/04/2011, semnat de  Ion Moraru.

"La bulivar, birjar!"

La fille de la Lune

Atingand lumina